* * * *
Mă iau fiori cînd întîlnesc aceste flori...
Erau înrourate pe la zori.
Copil eram, şi pe sub ele cînd treceam,
Atît de mari mi se păreau...
Atîtea feluri de culori... ce mult le-ador!
Albe, roze, portocalii, aprinse ca nişte făclii...
Şi nu ştiam cum se numeau, dar îmi plăceau...
Creşteau în curtea bunei mele... viu covoraş de floricele...
Ţesut de-a lungul unui gard.
Ce-l admiram cu-atîta drag...
Dar uite timpul a trecut, eu am crescut...
Şi le privesc astăzi cu-amar:
Atît de mici îmi par!
Acuma ştiu cum se numesc, dar nu le cresc.
Au rămas acolo unde nu le mai găsesc...
N.Iunac
***
© Copyright: Наталья Юнак, 2025
Свидетельство о публикации №125030706698
Свидетельство о публикации №125030706698
Рецензии