Ne socotim noi oameni,
Poate nu chiar pro;ti.
Le d;m la animale
Resturi (cum la porci).
Arunc;m din cas;
Ce nu s-a m;ncat.
;tiu buneii no;tri,
Cum p;inea s-a lucrat.
Le-au r;mas mozoale
Din p;m;ntul sf;nt.
Au trecut prin foame
Cu du;mani lupt;nd...
Acum avem de toate,
Dar pl;ng ochii lor,
C;nd p;inea se arunc;
Animalelor.
Erau mari familii.
Mul;i sunt r;posa;i.
Buneilor, scumpi inimii,
Sunt p;inii ;nchina;i.
Dac; ave;i mai mult;,
;mp;r;i;i-o cuiva,
Celor mai s;raci
Ce s-or bucura.
Lor nu le trebu multe,
Da;i atunci, c;nd cer.
Nu lu;m o zdrean;;,
C;nd plec;m la Cer.
P inea
© Copyright: Красный Рыцарь, 2024
Свидетельство о публикации №124113000968
Свидетельство о публикации №124113000968
Рецензии