Suflul mortii

(Aceasta poezie am scris-o de la spital, sectia Chirurgie, unde am fost internata dupa o comotie cerebrala).

Salonul cinci, Sectia Chirurgie,
A fost aici o mare batalie,
Cind duhul mortii trecut-a prin palate
Si a rapit cinci suflete intr-o zi s-o noapte...

El ne-a cernut pe toti prin sita-i de matase,
Dar hotarit-a pe ceilalti sa-i lase.
Am mai ramas inca aici in viata,
Insa acea atingere si singele-ti ingheata!!!!

Aicea vezi cit de fragila-i viata,
Se poate rupe dintr-o data ca o ata!!!
Si chiar de crezi ca mare esti si tare,
Aceasta numai ti se pare!

Si numai Domnul pune limitele vietii
Si El porneste zorii diminetii,
Iar daca esti cu El - nu mai conteaza
Cind vine moartea. Tu doar vegheaza!!!

Pina la urma noi nu vom muri,
Ci viata vesnica in continuare vom trai,
Numai depinde unde - in iad sau rai,
De noi depinde! Tu unde vreai?!

Isus e Calea catre Cer,
Iertare de la El de-ti ceri
El vina cit de grea ti-o iarta
S-o vesnicie in Raiul Sau te poarta!!!

               28.05.2024