O, scumpa inimioara mea
Tot bati si bati, si iarasi bati iuntr-una.
Vreau sa te-ntreb, n-ai obosit cumva
In alergarea ta nebuna?
Tu n-ai concediu, n-ai ragaz,
Nu te opresti din mersu-ti nici o clipa,
Sarmana mea, lucrezi fara popas,
Te zbati ca pasarea far-o aripa.
Tu simti aceia deseori,
Ce eu nu simt cu mintea-mi limitata
Rupi valuri si in larguri zbori
Si te avinti in marea zbuciumata.
De cite ori te-am intristat,
De cite ori ti-am provocat durere!
Tu, insa, toate le-ai rabdat
Si m-ai iertat de toate in tacere.
Acuma tu te poticnesti
Si mersu-ti nu-i la fel ca alta data,
O, inimioara, stiu ca-mbatrinesti
Si ca-ntr-o zi sinhron ne vom opri odata...
03 februarie 2024
Свидетельство о публикации №124020406891