Сонет 82. Уильям Шекспир - Адела Василой
И все стихи поклонников, мой друг,
Способен ты прочесть единым разом,
Правдиво оценив их пышный труд!
.
Ты совершенен ликом, разум ясен -
Таких метафор сроду не слыхал,
И кажется тебе, что стих прекрасен...
Затмит мои сонеты хор похвал!
.
Конечно, ты заслуживаешь оды,
Превыше звёзд достоинства твои...
Риторика не в моде у Природы -
Ты искренность ищи в словах любви.
.
И сторонись искусственного глянца -
В твоих щеках достаточно румянца!
.
.
Sonnet 82 by William Shakespeare
.
I grant thou wert not married to my Muse,
And therefore mayst without attaint o'erlook
The dedicated words which writers use
Of their fair subjects, blessing every book.
Thou art as fair in knowledge as in hue,
Finding thy worth a limit past my praise,
And therefore art inforced to seek anew
Some fresher stamp of the time-bettering days.
And do so, love; yet when they have devised
What straind touches rhetoric can lend,
Thou, truly fair, wert truly sympathised
In true plain words by the true-telling friend;
And their gross painting might be better used
Where cheeks need blood; in thee it is abused.
Свидетельство о публикации №123062906121
.
Cu Muza mea n-ai fost căsătorit,
Și nu ești obligat să-i cânți în strună,
Deci poezia-n care-ai fost slăvit,
Îți pare, dintre toate, cea mai bună.
.
Un cor de laude auzi în jur,
Sonetul meu pe-acest fundal nu sună,
Iar versu-mi este prea modest și dur...
Pe când tu, scumpe, ești cioplit din Lună.
.
Ci eu îți sunt amic adevărat,
Iar falsa laudă e o momeală...
E chipul tău, atât de minunat,
Perfect și unic - fără de spoială.
.
Nu crede laudelor de prisos -
Cuvântul bun e mult mai prețios!
.
Адела Василой 05.08.2023 22:13 Заявить о нарушении