Сонет 64. Уильям Шекспир - Адела Василой
И рушит все деяния людей,
С землёй ровняя всё, что создаём,
Без лишних сантиментов и затей.
Во власти разрушительных стихий
И бронза вечная, и камни скал,
И, воле человечьей вопреки,
Сжирает сушу океанский шквал.
Но твердь земная борется с водой,
Хоть временами даже терпит крах,
И возродится с новою волной
Потерь, что изобилье ввергло в прах.
Ах, Время заберёт Любовь мою...
Рыдая, пощадить её молю.
.
.
Sonnet 64 by William Shakespeare
When I have seen by Time's fell hand defaced
The rich proud cost of outworn buried age;
When sometime lofty towers I see down rased,
And brass eternal slave to mortal rage;
When I have seen the hungry ocean gain
Advantage on the kingdom of the shore,
And the firm soil win of the wat'ry main,
Increasing store with loss, and loss with store;
When I have seen such interchange of state,
Or state itself confounded to decay,
Ruin hath taught me thus to ruminate:
That Time will come and take my love away.
This thought is as a death, which cannot choose
But weep to have that which it fears to lose.
Свидетельство о публикации №123052501624
Când am văzut de Time mâna căzută desfigurată
Costul bogat mândru al vârstei îngropate depășite;
Când cândva turnuri înalte văd în jos,
Și aramă sclav veșnic al furiei muritoare;
Când am văzut oceanul flămând câștigând
avantaj pe regatul țărmului,
Și câștigul de pământ ferm al magistralei de apă,
Creșterea magazinului cu pierdere și pierderea cu magazinul;
Când am văzut un asemenea schimb de state,
sau se declară confundat la descompunere,
Pălăria ruină m-a învățat astfel să rumeg:
Acel Timp va veni și îmi va lua dragostea.
Acest gând este ca o moarte, care nu poate alege
Dar plângi pentru a avea ceea ce se teme să piardă.
Василой Адела 02.06.2023 17:36 Заявить о нарушении