Сонет 45. Уильям Шекспир - Адела Василой
То мысль моя и страстное желанье,
Они всегда в пути, мой дорогой,
Неся тебе моей любви посланье...
Когда они, скользя по волнам света,
Ко мне приходят с весточкой благой,
Что ты здоров - тотчас узнав об этом,
Я снова счастлив, мысленно с тобой.
Но вскоре вновь, в сомненьях и тревоге,
Я отсылаю их к тебе, мой друг -
Два лёгких элемента, что в дороге,
Не заменяют мне тяжёлых двух.
Без них же - половинками себя
Я мучаюсь, тоскуя и любя.
Sonnet 45 by William Shakespeare
he other two, slight air and purging fire,
Are both with thee, wherever I abide;
The first my thought, the other my desire,
These present-absent with swift motion slide;
For when these quicker elements are gone
In tender embassy of love to thee,
My life, being made of four, with two alone
Sinks down to death, oppressed with melancholy,
Until life's composition be recured
By those swift messengers returned from thee,
Who even but now come back again assured
Of thy fair health, recounting it to me.
This told, I joy, but then no longer glad,
I send them back again and straight grow sad.
Свидетельство о публикации №123032108911
Iar alte două - de văzduh o boare
Și focul meu curat, alb-sclipitor,
Alunecă peste pământ si mare,
Spre tine, dragă, cu-n mesaj de dor!
Dorința mea și gândul meu ușor
Sunt duși în ambasadă de iubire -
În lipsa lor eu mă sufoc și mor
Atunci, când n-am de tine nici o știre.
Dar când trimișii mei, ca din senin,
Apar cu dulcea veste că ești bine,
Sunt fericit și vesel, îmi revin
În toate componentele-mi divine!
Ci mai apoi, din nou răpus de-amor,
Eu iarăși îi trimit spre tine-n zbor!
Адела Василой 30.03.2023 07:41 Заявить о нарушении