Сонет 31. Уильям Шекспир - Адела Василой
Сердца, что были дороги мне прежде,
Считал - мертвы, коль не встречал в пути,
Оплакивал, сказав: "Прощай!" надежде...
Моим друзьям дал отдых неземной,
Они тебе - любви моей частицы,
И вся любовь, подаренная мной,
Мозаикой святой царит, как жрица.
Ты для друзей ушедших - мавзолей,
В котором выставлены их трофеи -
Они там и прекрасней, и целей,
Но образы любимые - ценнее!
Я знаю, что всегда их там найду...
Всецело ваш - других наград не жду!
Sonnet 31 by William Shakespeare
Thy bosom is endeard with all hearts,
Which I by lacking have supposd dead,
And there reigns love and all love's loving parts,
And all those friends which I thought burid.
How many a holy and obsequious tear
Hath dear religious love stol'n from mine eye,
As interest of the dead, which now appear
But things removed that hidden in thee lie!
Thou art the grave where buried love doth live,
Hung with the trophies of my lovers gone,
Who all their parts of me to thee did give;
That due of many now is thine alone.
Their images I loved I view in thee,
And thou (all they) hast all the all of me.
Свидетельство о публикации №123010503523
Sânul tău este cuib de iubire pentru inimile,
Care, lipsind, le-am presupus moarte,
Și acolo domnește iubirea și toate elementele ei,
Și toți acei prieteni pe care i-am crezut îngropați.
Câte lacrimi sfinte și devotate
Mi-a furat dragostea religioasă din ochi,
E averea morților, care acum apar
Dar ele au înlăturat minciuna ascunsă în tine!
Tu ești mormântul în care trăiește dragostea îngropată,
Atârnat cu trofeele iubiților mei plecați,
Pe care ți-au dat toate părțile lor din mine;
Aceea datorie a multora acum este numai a ta.
Imaginile lor pe care le-am iubit le văd în tine,
Și tu (toți ei) ai tot din mine.
Адела Василой 16.02.2023 04:10 Заявить о нарушении