Сонет 13. Уильям Шекспир - Адела Василой
Пока ты жив, побудь самим собой.
А если смерть тебя настигнет вдруг,
Пусть в сыне повторится облик твой.
Тебе дана в аренду красота -
Ты ненадолго тут, не забывай,
Когда настанет срок, свой клад тогда
Наследнику прямому передай.
Дворец роскошный, что получен в дар -
Кто может пренебречь им? Только мот!
Но ярость зим и злой судьбы удар
Он - в любящих руках - переживёт!
Как важно, чтобы в жизни, наконец,
Услышать:"Я горжусь тобой, отец!"
Sonnet 13 by William Shakespeare
O that you were your self! but, love, you are
No longer yours than you yourself here live;
Against this coming end you should prepare,
And your sweet semblance to some other give:
So should that beauty which you hold in lease
Find no determination; then you were
Your self again after yourself's decease,
When your sweet issue your sweet form should bear.
Who lets so fair a house fall to decay,
Which husbandry in honour might uphold
Against the stormy gusts of winter's day
And barren rage of death's eternal cold?
O, none but unthrifts: dear my love, you know
You had a father, let your son say so.
Свидетельство о публикации №122120803309
Nu te-nșela pe tine-însuți, dragă!
Cât ești în viață, vesel fii mereu,
Și dacă moartea te-a atins, ]n grabă,
Repetă-ți chipul în feciorul tău.
Frumsețea ți se dă spre-nchiriere -
Nu ești aici trimis de flori de măr,
Când va veni momentul, comoara ta atunci
Transmite-o moștenitorului tău direct.
Palatul luxos care a fost primit cadou -
Cine îl poate neglija? Doar un cheltuitor!
Dar furia iernilor și soarta rea suflă
El - în mâini iubitoare - va supraviețui!
Cât de important este ca în viață, în sfârșit,
Auzi: „Sunt mândru de tine, părinte!”
Адела Василой 19.04.2024 01:28 Заявить о нарушении