Сонет 10. Уильям Шекспир - Адела Василой
Из скромности не отрицай того,
Что к нам ты, как и прежде, непреклонна -
По-прежнему не любишь никого...
Уж слишком сильно к ненависти склонна.
Прекрасно обиталище твоё,
Что ты так страстно хочешь уничтожить,
Наследство рода - ты должна б его
Стремиться возвеличить и умножить...
О, изменись, не будь так жестока,
И я охотно поменяю мненье -
Неужто ненависть сильней добра?
Стань, как твой облик, всем на удивленье!
В любви со мной, ты возроди себя,
Чтоб воссияла вновь краса твоя!
Sonnet 10 by William Shakespeare
For shame deny that thou bear'st love to any,
Who for thyself art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov'st is most evident;
For thou art so possess'd with murd'rous hate,
That 'gainst thyself thou stick'st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire:
O change thy thought, that I may change my mind!
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove:
Make thee another self, for love of me,
That beauty still may live in thine or thee.
Свидетельство о публикации №122120403905
Din modestie, nu nega
Că tu, ca și înainte, ești neclintit față de noi -
Inca nu iubesti pe nimeni...
Sunt prea predispus la ură.
Locuința ta este minunată,
Ce vrei cu atâta pasiune să distrugi,
Moștenirea familiei - ar trebui să o folosiți
Străduiți-vă să măriți și să multiplicați...
Schimbă-te, nu fi atât de crudă
Și cu plăcere mă voi răzgândi -
Este ura cu adevărat mai puternică decât binele?
Fii ca înfățișarea ta și surprinde pe toată lumea!
Îndrăgostit de mine, te reînvie,
Fie ca frumusețea ta să strălucească din nou!
Адела Василой 31.03.2024 01:58 Заявить о нарушении