Сонет 9. Уильям Шекспир - Адела Василой
Страшись оставить скорбною вдовой
Жену, чтоб портила слезами взор...
Но коль оставишь в детях образ свой
Утешится... всё остальное - вздор!
Ведь потерявший состоянье мот
Добру меняет место, но не суть...
Тот, кто бездетным в мир иной уйдёт,
Оставит мир вдовой - не обессудь!
Не сердцееда ли играешь роль?
Растраченная всуе красота,
Увы, невосполнима - в этом соль,
Старея, мир покинет навсегда.
Понятен твой сценический провал -
Тем, что любви ты истинной не знал!
Sonnet 9 by William Shakespeare
Is it for fear to wet a widow's eye
That thou consumest thyself in single life?
Ah! if thou issueless shalt hap to die.
The world will wail thee, like a makeless wife;
The world will be thy widow and still weep
That thou no form of thee hast left behind,
When every private widow well may keep
By children's eyes her husband's shape in mind.
Look, what an unthrift in the world doth spend
Shifts but his place, for still the world enjoys it;
But beauty's waste hath in the world an end,
And kept unused, the user so destroys it.
No love toward others in that bosom sits
That on himself such murderous shame commits.
Свидетельство о публикации №122120306780
Este de teamă să ude ochiul unei văduve
Că te consumi în viața de singur?
Ah! dacă tu fără probleme vei muri.
Lumea te va plânge, ca o nevastă nefăcută;
Lumea va fi văduva ta și tot plânge
Că nicio formă a ta nu ai lăsat în urmă,
Când orice văduvă privată poate păstra
După ochii copiilor, în minte forma soțului ei.
Uite, ce nepotrivire cheltuiește în lume
Se schimbă, dar locul lui, căci lumea încă se bucură de el;
Dar risipa frumuseții are un sfârșit în lume,
Și păstrat nefolosit, utilizatorul îl distruge.
Nicio iubire față de ceilalți nu se află în sânul acela
Că asupra lui însuși o astfel de rușine ucigașă.
Адела Василой 03.06.2023 07:36 Заявить о нарушении