Amintiri despre Liceu
Ciorescu-Maxim Jana/
*Stau cite odata si-mi aduc aminte, ce vremuri si ce oameni erau in partile noastre*....
Asemeni povestitorului din Humulesti, amintirile ma poarta in anii indepartati de liceu, ani plini de aventuri si culoare...
*Liceu - cimitir cu lungi coridoare...* Sa ma ierte maestrul, dar pentru noi, promotia a _____, acest timp a fost unul stralucitor, cald si benefic pentru maturizarea noastra, aici, acasa, linga cuibul parintesc. Culeg cu drag momente din amintiri incetosate si le pastrez cu scumpatate in inima, ba inca am decis sa le astern pe hirtie pentru a le savura mai mult timp...
Anii de liceu au fost o vreme, cind ne-am deschis aripile si ne-am pregatit pentru zbor, un timp cind ne-am cunoscut pe noi insine si unii pe altii. Atunci am descoperit explozia de potential care statea latent in fiecare din noi, aidoma puterii de viata ascunsa intr-o seminta. In acest sens, liceul a fost pamintul fertil si bine udat de catre gradinari priceputi - profesorii, care a permis semintelor sa incolteasca, sa creasca si in cele din urma - sa aduca rod in viata. Si nu inzadar perioada de liceu coincide cu etapa de maturizare si fortificare a fundamentelor lumii noastre interioare, etapa vegheata cu grija de catre indrumatorii nostri intelepti - profesorii si parintii. Acei tineri dezorientati si speriati din anii 1999-2001 au avut ocazia in liceu sa pipaie emotii noi, sa cristalizeze relatii frumoase de prietenie, (careva din ele vor fi penrtu intreaga viata), sa guste experiente noi, binevenite pentru cresterea lor si nu in cele din urma - sa obtina cunostinte trainice la toate materiile...
Binecuvintata fie d-na Cornelia Jero, femeia puternica cu o exprimare in limba franceza ca o melodie. Cind poposisem la liceu intr-a X-a si am ajuns la lectia de franceza, am crezut ca sunt pierduta - nu intelegeam aproape nimic din ceea ce vorbea d-na profesoara. M-am speriat foarte mult, dar dumneaei ne-a luat cu incetisorul si asa lectie dupa lectie ne-a ajutat sa insusim si noi acest cintec. si astazi pot citi si traduce texte din limba franceza si cu placere imi ajut copiii la aceasta materie...
In lumea cifrelor ne-a condus cu rabdare d-na Silvia Babara si multi dintre noi au imbratisat profesii, ce au tangente cu matematica. D-na Ana Sula ne-a insuflat curiozitatea fata de viata in orice forma a ei si a inspirat viitorii medici si profesori de biologie. D-na Tarus ne-a pus in contact cu lumea elementelor chimice. D-nii Pinteac, Antoci, Teleuca au fost acei, care ne-au daruit dragostea pentru cuvint, ne-au invatat cum sa tinem un discurs, sa ne exprimam limpede opiniile si convingerile. Si asa, rind pe rind, fiecare dintre profesorii nostri ne-au trezit setea si dragostea pentru NOU si CUNOASTERE.
Dar sa nu credeti, ca toti acesti ani petrecuti la liceu au fost lipsiti de pozne. Nicidecum! Tineretea este nazdravana! Cite si mai cite trec prin capul unor tineri de 17-19 ani! Mergeam la picnic impreuna, petreceam serbari cu diferite ocazii, competitii sportive - momente de mare veselie! Ba chiar si la camping intr-un wekend linga iazul de la Crasnaseni am fost. Au fost si pozne mai putin nevinovate - sa punem scaunul avariat unor profesori cu speranta, ca ei vor cadea jos si altele. Astazi ele toate sunt doar un motiv de a zimbi cind ne amintim de ele...
Acum peste ani, cind si noi avem deja copiii nostri, ne intoarcem cu drag in amintiri si va spunem cu recunostinta un profund MULTUMESC, dragi profesori, ca ne-ati fost alaturi, ne-ati ghidat in aceasta perioada zvapaiata din viata noastra. Astazi, cind suntem bine inradacinati in viata, bine pusi la cale, cu succese si realizari mai mult sau mai putin grandioase, va multumim, ca voi ati fost parte a succesului nostru, cei, care alaturi de parintii nostri ati cultivat binele si frumosul in noi. Astazi printre noi sunt medici, profesori, economisti si oameni de alte profesii. Am devenit soti, sotii, parinti, Oameni cu litera mare si va puteti bucura, ca nu ati lucrat in zadar.
Va uram, dragi profesori, sa fiti si mai departe datatori de lumina pentru urmatoarele promotii, sa aveti putere sa calauziti inca multe generatii de tineri si sa-i pregatiti pentru viata departe de casa parinteasca.
Suntem mindri, ca am trecut prin coridoarele liceului Lucian Blaga, Telenesti si ca acest fapt si-a lasat amprenta frumoasa in viata noastra.
Fosta eleva a liceului Lucian Blaga,
Ciorescu-Maxim Jana
Iulie, 2021
Свидетельство о публикации №121071704209
Povestirea-i scrisa frumos. Vreau sa spun Janei cum ar fi scris francezii expesia "scaun avariat". Ei ar fi scris "une chaise condamnée", care se traduce cuvant cu cuvant "scaun condamnat". Dar nu sunt sigur ca in romana se poate de folosit "scaun condamnat" in loc de "scaun avariat".
Анатолий Урсу 12.10.2021 03:37 Заявить о нарушении
Tolea, va doresc multa sanatate, succese și protecția Domnului!!!
Галина Чиореску 12.10.2021 16:18 Заявить о нарушении