Eu stiu oraselul nostru micut
Asa, cum voi niciodata nu l-ati stiut!
Eram copilita, dar el imi parea atit de dragut,
Atit de "AL MEU" si de cunoscut!
Avea o moara unde acuma-i autogara.
De cite ori trecut-am pe la ea
Ma minunam pentru a cita oara
De felul cum functiona!
Erau casute de evrei
Infipte in pamint pe jumatate
Si multe - ca o salba de mergele!
Ele-mi stirneau curiozitatea...
Iar centrul - de la monument si pina-n vale
Era ca mosuroiul de furnici,
Atita lume si aglomerare
In toata seara intilneai aici!
Dar cel mai mult ce mi-a ramas in minte,
Ca oamenii pe-atunci se intilneau,
Se vizitau cu totii mai-nainte,
Acum prin case la calculatoare stau...
Mi-e dor de timpul cel de-atunci,
Cind lumea atit de simpla era,
Mi-e dor de codri si de lunci
Si de copilaria mea...
11.01.2021
Telenestii mei
© Copyright: Галина Чиореску, 2021
Свидетельство о публикации №121012509438
Свидетельство о публикации №121012509438
Рецензии