Prietenul ciine
El stie strainul si stie stapinul,
Si cind de pe masa se-arunca un os,
Cu dinti ascutiti il rupe hapsinul.
Cum sa nu al iubesti, motoc,blindul ciine,
Cu privirea cea calda, rasbunde :-stapine!
Ridica si laba,limba o scoate,
Se cere in brate, iubeste cum poate.
Suceste cu coada cind mult tu lipsesti,
Latra in spate cind te grabesti,
De tunet se sperie, afara cind ploua,
Se teme cind singur ramine din nou.
Dar ramine fedel, chiar si parasit,
Pazeste o casa, ce mult a iubit,
El v-a pazi pina cind i-a ramas,
Miros de stapin ce-l pupa pe nas.
Свидетельство о публикации №120062704177