Ploua afara cu galeata... Дождь лил как из ведра..
Si am dat buzna-n cafenea,
Privirea ei ca o sageata,
A tintuit fiinta mea.
Stand la o ceasca de cafea,
Vorbim de una si de alta,
Nu ne pasa de nimenea,
Si lumea am lasat-o balta.
Splendita joaca de priviri,
Si a cuvintelor intriga,
Intamplatoarele atingeri,
Am observat ca nu au frica...
Cand ploaia brusc a incetat,
Ea m-a sedus c-un "bun ramas",
Dorintele au insetat,
Si ne desparte doar un pas.
.....................................................
Sunt chinuit,lovit de dor,
Stau sub aroma de caise,
Si gandurile isi i-au zbor,
Punand pe aripi mii de vise.
Nu cred ca soarta e de vina,
Sunt paznic langa cafenea,
Chem ploaia doar sa vina,
Cand trece ea pe-alaturea...
Anton Barbu 27.04.2020
Свидетельство о публикации №120042711092