Любовь была жива — неужто ты не знал,
Что ей не суждено исчезнуть без следа?
Ты молод был и горд, и сердце - как слеза,
И я была горда.
Судьба есть ураган, и красных листьев дым...
Теперь мы далеки, но видимся порой,
И при любой погоде, услышав голос твой,
Я чую твой секрет, мой милый, мой родной.
30.04.2015
Did You Never Know? Sara Teasdale. (Email Poem)
Did you never know, long ago, how much you loved me—
That your love would never lessen and never go?
You were young then, proud and fresh-hearted,
You were too young to know.
Fate is a wind, and red leaves fly before it
Far apart, far away in the gusty time of year—
Seldom we meet now, but when I hear you speaking,
I know your secret, my dear, my dear.
Неужто ты не знал? Сара Тисдейл
© Copyright: Адела Василой, 2015
Свидетельство о публикации №115043002419
Свидетельство о публикации №115043002419
Рецензии
Nu ai știut vreоdată?
Nu ai știut, amice, atunci când ne iubeam,
Că dragostea nu piere niciodată?
Pe vremi erai prea tânăr, ca să știi —
O inimă curată.
E Soarta — uragan, cu frunzele în zbor,
Cu mult naintea iernii și timpului mai rău.
Rar ne vedem, dar vocea, ce tremură de dor,
Trădează taina ta... o, scumpul, scumpul meu.
Адела Василой 31.07.2018 22:36 • Заявить о нарушении
Nu ai știut, amice, atunci când ne iubeam,
Că dragostea nu piere niciodată?
Pe vremi erai prea tânăr, ca să știi —
O inimă curată.
E Soarta — uragan, cu frunzele în zbor,
Cu mult naintea iernii și timpului mai rău.
Rar ne vedem, dar vocea, ce tremură de dor,
Trădează taina ta... o, scumpul, scumpul meu.
Адела Василой 31.07.2018 22:36 • Заявить о нарушении