Si, iata, soarta iar ma duce pe cai necunoscute,
nu o sa lupt cu-a ei vointa, tot una nu m-aude.
Si drumul iarasi este greu, in jur numai primejdii.
Dar ce sa fac? E drumul meu, nu am de unde-alege.
Incet ma-ndrept spre asfintit, spre vesnica tacere
si poate-mi voi gasi in ia putina mingiiere.
Iar daca nu, sa fie-asa! De-acum nici nu-mi mai pasa!
Eu merg pe drum si asta-i tot, iar restul nu conteaza.
De unde vin si unde plec, nu are importanta ...
De drumu-i bun, de e pustiu, sau poate e de gheata.
De este cald sau de e frig, de-i zi sau ca de e noapte,
nu ma gindesc la ce va fi, caci drumul mi-e departe.
Aceasta-i tot ce vreau acum, s-ajung unde-am pornit.
Nu pot sa lupt, mi-e foarte greu, sunt foarte obosit .
( Sunt foarte obosit Constantin Sandic )
Sunt foarte obosit
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114112201379
Свидетельство о публикации №114112201379
Рецензии