Imi crapa capul de durere,
nici nu mai pot sa ma gindesc,
aceasta vesnica tacere
ma face sa innebunesc.
In jur - o liniste continua,
aud si inima cum bate.
Cita tacere, cita tihna,
nici focu-n suflet nu mai arde.
S-a stins si ultima scinteie,
nici un jaratic n-a ramas,
s-a prefacut totu-n durere,
in deznadejde si necaz.
Nu pot sa mai traiesc pe lume
fara sa am un viitor;
nu pot sa lupt cu disperarea,
ar fi mai bine ca sa mor.
Ar fi mai bine pentru mine
sa plec pe vesnicul meu drum,
sa plec in lumea fericirii,
sa plec as vrea si chiar acum.
Liniste si tacere Constantin Sandic
Liniste si tacere
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114112201358
Свидетельство о публикации №114112201358
Рецензии