Meditatie la poiezia lui m. eminescu

Printre stelele lucinde,printre luna,printre flori...
peste "Codrii de arama",treci c-a visul de usor.
Si cu gindul luminos,tinind pana-n mina scrii.
Lasind mindrei generatii,ale tale poiezii.
Chiar in seara ostenita,revarsata peste deal,
de pe banca invechita ne priveste-un idial.
Pe cind soarele rasare,peste mandra poienita,
Isi desface pleata alba,multiubita romanita.
Peste frunza ce-a de vie,bruma alba sa lasat...
plinge lacul si zefirii,ca rindunelele-au plecat.
Trece lebada pe apa,preghatindu-se de somn,
iar Venere si Madona,de iubire-si scriu scrisori.
Mama dulce ma priveste,dintr-o negura de vremi,
c-a un vis din tinerete,printre anii mei de ieri.
Din scrisorile perdute,c-a o pasare in zari,
Epighonii varsa limba,ghindul glasului matern.
Iar din cerul plin cu stele,un "LUCEAFAR"rasarit,
Varsa lacrimi de lumina,peste rodnicul pamint.
Si in sufletele noastre,cu iubire si-armonie,
Geniul nostru,Eminescu,ne zideste poiezia