Condamnat pe viata
Dar steaua era mica si nu prea lumina.
Am incurcat cararea pe care am pornit,
Pentru ca-n jurul meu nu se vedea nimic
Si am ajuns aici, acuma, unde sunt,
Inchis intre pereti de parca-as fi-n mormint.
Cind ma trezesc e noapte si cind ma culc - la fel.
Ascuns de toata lumea stau singur, singurel.
Sunt ca la inchisoare, pe viata condamnat
Si care-a fost pacatul, nici nu mai stiu de fapt .
Oricum, nici nu conteaza. Trecutul a trecut.
Astept eliberarea, ce pot sa fac mai mult ?..
Astept eliberarea si sper ca o sa vina
Si o sa imi aprinda o raza de lumina.
Astept ca cineva o mina sa-mi intinda
Si sa ma scoata iar afara, la lumina.
In suflet e tristete, speranta e pe moarte,
Dar cit mai am putere, ma voi lupta si poate...
Si poate va veni si ziua cea rivnita
Cind voi avea din nou o viata fericita .
Condamnat pe viata Constantin Sandic
Свидетельство о публикации №114100807921