Averea mea

Stau singur in sicriu, in groapa, m-au ingropat si au plecat,
Iar eu le strig: mai stati oleaca, ca eu inca is viu de fapt!

Dar nimeni nici nu vrea s-auda, caci pentru toti e mai usor
Sa nu ma aiba-n a lor viata, m-au sters de tot din mintea lor.

Si am ramas uitat de lume, eu singurel intr-un pustiu,
Nu am pe nimeni linga mine, sa vada ca sunt inca viu.

Iar daca maine se intimpla sa mor chiar cu adevarat,
Parca aud cum toti vor zice: e bine, Doamne, ca l-ai luat.

Ca el, sarmanul, viata toata, s-a chinuit intr-un cosmar
Si a avut parte in viata doar de durere si amar.

Dar ce stiu ei despre durere si ce stiu ei despre amar ?
Eu am luptat cu disperare, o viata-ntreaga, nu-n zadar.

Pentru ca viata, chiar de-i grea, chiar de e plina de durere,
Insa oricum e viata mea, e cea mai mare-a mea avere.

Eu am avut o viata grea si foarte grea si-acuma este,
Dar nu ma pling pe soarta mea, e tot ce am si asta este .

(Averea mea Sandic Constantin)