Peste deal se lasa ziua, vine noaptea-ncetisor,
cu privirea spre fereastra, ma gindesc cumva s-adorm.
Totu-i liniste, e pace, chiar si pasarile dorm,
chiar si cerul cel albastru s-a intunecat de somn.
Pin-si vintul din ograda a plecat peste cimpii,
nu mai vrea nici el sa bata, se ascunde printre vii.
Peste deal, in departare, luna a plecat in nori,
nu mai vrea sa lumineze, caci si ei ii este somn.
Nici o stea nu se arata, toate s-au ascuns in cer,
s-au culcat sa li se-arate vise pline de mister.
In aceasta armonie, toti in liniste adorm,
numai eu in lumea asta n-am odihna si nici somn.
(Insomnie Constantin Sandic)
Insomnie
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114090300748
Свидетельство о публикации №114090300748
Рецензии