Ea plingea, el o privea fara de putere .
Nu voia sa ii provoace, nicidecum, durere.
Ar fi vrut sa mai ramina, insa nu putea,
Mintea ii zicea: ajunge! Pleaca, nu mai sta!
El iesi incet pe usa, sufletu-i plingea,
Inima-i striga: opreste! Ea nu-ntelegea .
Fata il privea uimita, fara sa-nteleaga
De ce pleaca el asa, de ce fuge-n graba .
El iesi in goana mare, fara sa opreasca.
Cit de mult voia sa-ntoarca, sa o mai priveasca
Inc-o data, doar o data! Dar ii era frica,
Caci nu va avea putere sa mearga-nainte .
El mergea cu fata uda, lacrima-i curgea,
Incerca sa se convinga ca-i mai bine-asa .
A plecat findc-o iubea, poate straniu este,
Insa viata lui deloc nu era poveste .
El s-a dus, ea a ramas, totul s-a sfirsit,
Ea il mai iubeste, poate dar el a murit...
(A Plecat Sandic Constantin)
A Plecat
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114072901212
Свидетельство о публикации №114072901212
Рецензии