Iubire imposibila

Eu te priveam cum tu mergeai desculta pe asfalt,
Mi see parea ca e un vis, ca nu-i adevarat,
Iar sufletul imi tremura de jale si tristete...
Nici nu stiam ca poate fi, atita frumusete!

Atit de vesela erai, sclipeai de fericire,
In jurul tau se revarsa speranta si iubire,
Iar eu mergeam incetisor alaturi, linga tine .
Nici nu-mi venea sa cred ca simt,ca simt din nou iubire.

Desigur, eu intelegeam, nimic ca n-o sa fie,
In suflet imi ardea un foc, cind ma uitam la tine .
Eu ma faceam ca totu-i bun: vorbeam, rideam cu tine,
Iar sufletul, ca un nebun plingea, plingea in mine!

Iar intr-o seara cind vorbeam si lacrimi mi-au iesit,
Nici nu stiam ce sa iti zic si-am inceput sa mint, -
Am zis ca marea e aproape si aeru-i sarat
Si de aceea lacrimi curg, asa, pe-neasteptat .

Eu incercam sa ma prefac ca n-are importanta,
Caci foarte bine-ntelegeam ca nu am nici o sansa.
Tu ai un suflet mare, bun, o inima curata,
Insa eu stiu ca nu vei fi cu mine niciodata.

(Iubire imposibila Sandic Constantin)