Adevarul

Stau singur in intuneric si inima-mi arde in foc.
Privesc la ecranul albastru si nu am cuvinte de loc...
Incerc sa iti scriu o scrisoare, sa-ntreb cum te simti si ce faci,
Dar ochii se umplu de lacrimi si nu inteleg ce sa fac!
Aceasta durere nebuna ma arde in suflet cu foc.
Ma pun in genunchi de durere, incerc sa nu pling, dar nu pot,
Incerc sa-mi impun adevarul, ca nu-s pentru tine, oricum
Si mintea ar vrea sa-nteleaga, dar sufletul parca-i nebun!
Stau singur in intuneric si inima-mi arde in foc,
Incerc sa inabus durerea, dar nu mai am forta de loc .
Nici nu inteleg ce se-ntimpla, incerc de la capat s-o iau,
Dar inima plinge, sarmana, ma roaga o sansa sa-i dau .
Desigur ca mintea-ntelege, ca tu esti prea buna de fapt,
Iar eu sunt un nimeni, o umbra, cu trupul handicapat!
Stau singur in intuneric si inima scrum s-a facut,
Iar lacrima-mi curge pe fata si sufletul geme tacut.
Atit de amar mi-e pe suflet , ma simt parca-as fi otravit,
Aceasta durere nebuna ma arde , ma frige cumplit!
Dar cum sa iti spun adevarul pe care in suflet il port?
De parca as fi un nebun, nici nu stiu cum mai suport.
Sa-ti spun, sau sa tac e tot una, raspuns oricum nu va fi,
Dar mie nu-mi place minciuna, asa ca fie ce-o fi .

Adevarul Constantin Sandic