Oda minilor

Iti multumesc, al meu Stapin,
Ca Tu mi-ai dat aceste mini,
Cu ele am facut si bine,
Si multe lucruri de rusine.

Cu ele doi copii am ridicat,
Copii, pe care Tu mi-ai dat,
I-am mingiiat, i-am ingrijit,
Dar deseori si pedepsit.

Desigur, ca imi pare rau,
Ca l-am batut pe fiul meu,
El asta nu a meritat,
Si-mi pare rau cu-adevarat!

Insa aceste mini a mele,
Facut-au nu doar numai rele,
Atit de mult ele-au lucrat
Si pinea greu si-au cistigat.

Acuma ele sint urite,
Cu noduri, cioturi, si-s sbircte,
Dar pentru mine sint frumoase,
Caci fara hrana nu ma lasa.

Eu le ridic spre Dumnezeu
Si-i multumesc de corpul meu,
Ca pot eu merge, pot lucra, -
Oriunde eu ma pot misca.

Pot face tot, ce eu doresc!
O, Doamne, eu iti multumesc!
Ajuta-ma cu aseste mini
Sa pot sa fac oricind doar bine!

Sa nu fac rau eu nimanui,
Doar bine eu sa fac oricui,
S-atunci cu aceste mini sbircite
Voi fi eu cea mai fericita!