Tot mai rar si mai rar ne vedem,
Tot mai lungi sint despartirile noastre,
Doar cu gindul impreuna sintem,
Iar cu ochii - spre zarea albastra.
Cind vom fi dinnou impreuna?
Cind de vorba ne vom satura?
Cind veni-va vremea cea buna
Si cu totii ne vom aduna?!...
Tinjesc dupa vremuri trecute,
Cind impreuna puteam ca sa fim,
Dar ne certam de la lucruri marunte,
Nu stiam acel timp ca sa-l pretuim .
Dar cred, ca Domnul asa a rinduit,
Ca-n tari diferite astazi sa ne gasim,
Cine stie, de ce El asa a hotarit,
Ca unul de altul atit de departe sa fim?!
Dar unde n-am fi - o lumina sa fim,
Sa ducem cont de cine sintem,
Oricind si oriunde doar Lui sa-i slujim
Si de tot ce ne da - sa ne bucuram!
Copiilor mei
© Copyright: Галина Чиореску, 2014
Свидетельство о публикации №114041105658
Свидетельство о публикации №114041105658
Рецензии