Ridica-ne blestemul, Doamne!

Un cine mare si mitos
Murea de foame linga un piriu lungit.
Poate a fost cindva si el frumos,
Acum era murdar si parasit.

Nu-i vina lui, ca e asa de mare,
Nu-i vina lui, - asa el s-a  nascut,
Dar nimeni nu-i da astazi de mincare,
De frica, poate, c-ar minca prea mult.

Sarmanul, e sortit la moarte.
Oare pe unde o fi stapinii lui?
Poate, ca s-au mutat cu traiul in alta parte,
De a ramas, sarmanul, a nimanui?!

O, Doamne, citi azi mor de foame,
In timp, ce altii arunca pinea la gunoi?!
Duc foame dobitoacele si  oameni,
Atitea azi se afla in nevoi!

Atita este pe pamint durere,
Fiindca Tu l-ai blestemat.
Flaminzi, sleiti si fara de putere
Zac in mocirla si-n pacat.

O, Doamne, ridica-ne blestemul,
Salveaza Tu acest pamint!
El zace in pacat si geme!
Indura-te, o Doamne Sfint!

Te rog, trimite ajutoul
Si fa dreptate pe acest pamint.
Tu poti sa faci!  Tu esti Mintuitorul
Acel  Аtоtputernic,  Drept si Sfint!