Intr-un cuib de rindunici
Puisorii s-au ivit - tocmai cinci!
Si deshis-au ciocusoare
Piuind in gura mare
Si cerind toti de mincare.
Mama, tata rindunica
Zboara toata ziulica
De cu zori si pina-n noapte
Ca mincarea sa le-o caute,
Obosind, desigur, foarte.
Dar iata ca intr-o zi
Puisorii se trezi,
Ca crescut-au mari geja
Si singuri ei pot zbura ,
Parasindu-si casa sa.
...Puisorii au zburat
Si casuta si-au lasat.
Inainte ii asteapta
Viata cu surprize toata!
Singuri puisori sa scoata.
Sa-i hraneasca si sa-i creasca,
De dusmani sa-i ocroteasca.
Si iar va veni o zi,
Cind s-ai lor ii vor parasi
S-al lor drum isi vor croi.
Iata asa se trece viata :
Se duc unii si vin altii.
Viata nu sta - se roteste
Si din nou totul porneste.
Oare unde se grabeste?!...
Rinduneii
© Copyright: Галина Чиореску, 2014
Свидетельство о публикации №114041103891
Свидетельство о публикации №114041103891
Рецензии