Soarele meu
Eu te privesc in ochi, asa ca prima oara,
iar ochii tai cei mari pe mine ma omoara
incetul cu incetul, in fiecare seara .
Privirea ta de inger in suflet mi-a intrat
si-n inima la mine adinc s-a asezat .
Eu sunt bolnav de tine si boala leac nu are ,
de nu te vad o zi, parca-s lipsit de soare.
Tu soarele meu esti, lumina ce-mi da viata,
atunci cind te privesc, ma luminez la fata.
Iar daca nu te vad imi pare ca ma sting
si-n vise tot te caut si-ncep in somn sa strig:
de ce nu esti aici, de ce nu esti cu mine?
De ce putin iti pare iubirea pentru tine?
Nu stiu ce sa mai fac: sa lupt, sa ma omor?..
Dar stiu ca nicaieri nu imi va fi usor .
Eu stiu ca chiar si Raiul, in Iad se va preface,
eu stiu ca fara tine nu voi dormi in pace .
Nici sa ma duc nu pot, nici sa te am nu pot!
Nu stiu ce e cu mine, m-am incurcat de tot...
Soarele meu Constantin Sandic
Свидетельство о публикации №114041008216