Fetitei mele

Doi copii, doua flori, doua vieti,
Doua noi inceputuri, doua noi dimineti,
Apoi urmeaza atitea nopti nedormite
Si zile, cind esti total istovita!...

Se pare, deja nu mai ai nici o putere,
Dar acesti copilasi iti aduc mingiiere,
Si cind vezi a lor privire curata -
Toata oboseala se topeste pe data!

Si asa trec zile si nopti.
Cresc copiii. Apoi se imprastie toti,
Si ramii doar cu a lor amintire
Si in inima cu o mare iubire!

N-ai ce face, asta e viata!
Prin chin si durere ea te invata
Si trebuie sa rezisti ,  sa fii tare,
Oricit n-ar fi incercarea de mare!

Scumpa mea, tu o sa rezisti, o sa poti,
Fiindca raspunzi acu pentru  toti!
Tu esti putenica, esti tare!
Tu o sa lupti cu orice incercare!

De altfel, sa stii - eu va iubesc,
Aproape cu gindul la voi doar taiesc!
Si pentru tine ma rog ne-ncetat,
Sa poti rezista la tot, ce ti-i dat!


Рецензии