Batrinul cine

Un cine, care multi ani la stapin a slujit,
De la un timp a imbatrinit .
Deja nu mai vede, nu simte mirosul,
Nici nu mai poate macar roade osul.

El n-are dinti si greu aude,
De toti in cusca se ascunde.
Dar a fost un timp, cind tinar era
Si pe stapin credincios il slujea.

De cite ori de veste a dat
Cind hotul tiptil se apropia de gard!
Stapinul linistit todeauna era,
Caci el credincios toata casa-i pazea.

Acuma cind cinele a-mbatrinit,
Povara pentru om a devenit.
Stapinul s-a saturat sa-l mai hraneasca,
In timp, ce el nu e in stare sa-i slujeasca.

Iar intr-o zi acest stapin l-a luat
Si in neagra padure l-a lasat.
Gindind, se va hrani cu soareci si vrabii,
Cu gize si cu multe alte ginganii...

De una omul cont nu a dus -
Ca toate acestea sunt mult mai iuti!
Iar cinele, fiind atit de batrin,
Oare cum va putea sa le prinda ?!

Si a ramas cinele in padure....
In suflet ii venea sa urle!
Dar el gemu incet cu durere
Si se lasa sub un copac  fara putere.

El se gindea in sinea lui :
"Cum este firea omului,
Atit de usuratica si schimbatoare
Si cit de usor poate fi tradatoare!

Atita, cit ii poti fi de vre-un folos,
Te are de prieten si se poata frumos,
Dar daca ai imbatrinit -
Pe loc se poarta cu tine urit!

Dar la cini nu e la fel !
Cinele de mititel
Slujeste stapinului cu fidelitate,
Fiindu-i credincios pina la moarte!

...A stat mult timp acolo in suflet ranit,
Pina puterile l-au parasit,
Dar pina la urma il erta pe stapin
De fapul, ca l-a lasat parasit si strain.

...Trecu de tot vre-o doua zile
Si omului i se facuse mila,
I-a venit un dor de cinele sau credincios,
Care tot impul l-a slujit constiincios.

Si-a amintit, cum cind tinar era
Ei impreuna prin paduri hoinareau,
Adesea plecau la vinatoare,
La pescuit pe inserare....

S-a dus in padure si l-a cautat ,
Dar l-a gasit exact la locul, unde el l-a lasat!
Statea , bietul cine, de foame lihnit
Si era singur, abatut si cu totul slabit.

Stapinul a zis: - Imi pare foate rau,
Ca ti-am facut acest mare rau!
Haide acasa, haide cu mine,
De azi incolo promit sa iti fac numai bine!

Nicicind eu n-am sa te mai parasesc,
Caci tin la tine si te iubesc!
Totdeauna la mine satul tu vei fi,
De frig si de foame nu vei mai sti!

L-a luat in brate si au plecat acasa
Si dinnou a inceput la cine viata frumoasa,
Caci pina la moarte acest om l-a hranit,
Ba si mai bine ca la-nceput l-a ingrijit!!!