Lupii

O haita de lupi se-ntorcea dintr-un sat.
Au fost la vinat.
Dar cum s-a facut, ca oamenii i-au simtit
Si cu arme si furci in calea lor au iesit.

Pe doi lupi   pe loc i-au culcat.
Ceilalti - cu fuga abea de-au scapat.
Unul e foarte tare ranit,
Aproape de inima un glonte i-a nimerit.

Alt glonte i-a nimerit in picior
Si deja el nu mai fuge usor.
Abea de isi duce piciorul ranit,
Respira cu greu. A ostenit.

Iar pe zapada - urme de singe.
Tot corpul il frige!
Dar trebuie, trebuie de mers mai departe,
Chiar daca-i greu si nu poate!

Ceilalti - din mers au incetinit
Si il asteapta pe lupul ranit.
Unul din dreapta, altul - din stinga,
Incearca cumva usor sa-l impinga.

Insa puterile cu totul l-au parasit.
El cazu pe zapada. Toti ceilalti s-au oprit.
Lupul mai ridica capul inca odata,
Mai privi cu  tristete spre toti - si gata!...

Ramase mort pe zapada moale ...
Lupii si-au inceput cintecul lor de jale :
Si-au riidicat capetele spre luna ,
Urlind dintr-o data toti impreuna.

Au stat ei mult linga acel, ce-a murit,
Apoi incet mai departe au pornit...
De data asta n-au gasit nimic de mincare,
Vor face mine  dinnou o-ncercare...