Singuratate

Ce sa spun, cind totu-i spus demult?
Се sa scriu, cind altii totu-au scris?
Tac si tacerea o ascult
Singura ca intr-un momint inchis.

Vreau sa strig - dar vocea nu-mi razbate,
Vreau sa pling - dar lacrimi nu mai am,
Doar aud cum inima imi bate
Monoton ca-n nicovala un ciocan.

Mi se pare, toti m-au parasit
Si au uitat de existenta mea
Doar pamintul gol si pustiit
Ma apasa cu tacerea sa.

Cine sint? - un praf in univers!
Sint un punct aproape invizibil!
Si in acest nemarginit imens
Sa te ratacesti e prea usor posibel.

Eu sint una dintre mii si mii de mii,
Una dintre multe milioane!
Dar ma bucur, Doamne, ca ma stii,
Tu imi stii si zilele, si anii.

Tu ma vezi s-acu, cind stau tacuta,
Sufletul mi-i gol si  ravasit,
Viata mi se pare pustiita,
Mi se pare, ca deja am murit!

Tu o sa ma ridici, stiu bine,
Fiindca Tu esti Dumnezeu!
Stiu, ca-ti pasa atit de mult  de mine,
Fiindca ma iubesti, Taticul scump al meu!