Doi porci cindva se intilnira
La umbra unui nuc rotat,
Unul mai mare, altul tinar,
Si iata, ca s-au pus la sfat.
Cel mare spuse cu tristete:
- N-am ochi sa-i vad pe oameni eu!
Inca demult, din tinerete,
Aceasta ura le-o port mereu!
Ei se gindesc numai la sine,
Pe noi ne cresc pentru a ne taia.
Si ce n-ai face - rau sau bine,
Sfirsitu-i clar - ne vor minca!
- Tu ce vorbesti? Eu o sa-ti spun
Tot pe de-a dreptul, nu in ascuns,
Al meu stapin e cel mai bun
Si imi da hrana indeajuns.
Ba inca mie-mi fac si baie!
Ei nu duc lipsa de mincare!
Cum zici tu 'O SA NE TAIE" ?
Ei ce, nu stiu ca asta doare?!
...Veni Craciunul si la oameni
E sarbatoare, veselie.
Pe masa - carnuri si pirjoale,
Dar... Costireata e pustie!...
Asa li-i dat la purcelusi, -
Se nasc pentru a fi taiati,
Si chiar de-s veseli si ghidusi -
Oricum, curind vor fi mincati.
Purcelusii
© Copyright: Галина Чиореску, 2014
Свидетельство о публикации №114040805163
Свидетельство о публикации №114040805163
Рецензии