Povara

Am vrut sa ma pling cuiva de a mea durere,
Sa pot sa capat cit de cit mingiere.
M-am plins unui sarac, ce pe alaturi trecea.
El a vrut sa m-ajute, dar cu nimic nu putea.

Atunci unui bogat m-am  jeluit,
Dar el doar m-a dispretuit.
Sa ma-nteleaga nici n-a incercat,
A strins doar din umere si a plecat.

O, cui atunci sa-i spun as putea?
Povara cine mi-o poate lua?
Am alergat atunci la Domnul Isus
Si toata durerea din suflet i-am spus.

El m-a inteles, m-a mingiiat,
Si toata povara mea a luat,
Mi-a dat mult asteptata salvare
Si sufletul meu a primit alinare.

Ce bine, Isuse iubit, ca te am
S-oricind povara pot sa ti-o dau,
Tu ma-ntelegi cel mai bine
Si ma ajuti cum altul nimeni!


Рецензии