Din ochii mei curg lacrimi de singe,
dar nimeni nu le vede niciodata.
Cind se intimpla ca durerea ma invinge,
eu ma incui in suflet, dupa poarta.
Nu stiu de ce, dar lumea chiar ma crede,
cind masca-mi pun, cu zimbetul pe buze
si cind ma doare, nimeni nu ma vede,
ii mint pe toti dar poate-o sa ma scuze.
De ce-as impovara o lume intreaga,
cind noptile nu dorm de suferinta?
La ce mi-ar folosi, de-o sa ma vada?
Nu spun nimic, pentru ca n-am dorinta.
(Dupa poarta Sandic Constantin)
Dupa poarta
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114040708409
Свидетельство о публикации №114040708409
Рецензии