Sunt pe lume, sau nu sunt? Nu mai stiu daca exist...
A fost totul prea demult si imi este foarte trist.
Cind se lasa intuneric, sunt barbat si nu ma tem,
ma prefac ca sunt puternic, dar, plingind, prin vis te chem.
Nu e zi si nu-e noapte sa nu trec prin amintiri
si sa nu te simt aproape, ce pacat ca tu nu stii.
Chipul tau parca dispare, timpul sterge tot ce-a fost,
insa cel mai mult ma doare ca traiesc fara vreun rost.
N-am nimic, caci fara tine totul e pustiu si gol,
cind se lasa noaptea-n mine,n-am putere sa ma scol...
Prea de mult Constantin Sandic
Prea de mult
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114040708317
Свидетельство о публикации №114040708317
Рецензии
