Se scurg cuvintele ca mute,
iar eu incerc tot sa te strig
si tu te-asemeni cu un munte
cu virful inghetat de frig.
Nu vrei sa-ntorci a ta privire,
pasesti mereu pe drumul tau,
nu vei pastra in amintire
farime din destinul meu.
Eu sunt convins ca peste-un timp,
nici nu-ti vei aminti de mine,
de pieptul meu precum un cimp,
ce infloresete pentru tine.
Eu nu am loc in mintea ta
si nici in suflet loc nu am,
dar printre vise voi zbura,
sa te admir privind prin geam.
Nu pot nimic, doar sa visez,
visez ca esti la mine-n fata
si-atunci putin ma mai calmez,
ma mint frumos, dar nu-mi prea pasa.
(Ma mint frumos Sandic Constantin)
Ma mint frumos
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114040708227
Свидетельство о публикации №114040708227
Рецензии