Un om purta mereu cu el
In brate un gingas motanel
Si oamenii toti il credeau
Sentimental si-l admirau.
Dar el, nu ca-si iubea pisoiul tare,
Ci il purta ... spre aparare!
Caci, cind vre-un cine se ivea
Spre el pisoiu-si arunca
Cinele nu-l mai latra,
Dupa motan se avinta
De om indata el iuta
Si-n pace atfel il lasa.
Iata asa acel "barbat"
Cu pisoiasul des s-a aparat
Si toti vorbeau de el de bine,
Dar ca-i fricos - nu stia nimeni.
Fabula fricosului
© Copyright: Галина Чиореску, 2014
Свидетельство о публикации №114040703276
Свидетельство о публикации №114040703276
Рецензии