Batrinii

Stau singuri, tristi si abatuti
Scurtind cu ochii departarea.
S-au invatat a fi tacuti,
Privind ei rabdatori cararea.

Asteapta cineva sa vina,
Spargind singuratatea lor,
Durerea ca  sa le-o aline,
Sa dea o mina de ajutor.

Dar ziua trece - nu vine nimeni,
Dinnou ramin nemingiiati.
Mai incolteste iar in inimi
Nadajdea, ca inca nu-s uitati.

Mai este inca o speranta,
Ca va veni cindva o zi,
Cind usa larg se va deschide
Si cineva, poate-a veni...

Sint singuri, neajutorati,
Sint slabi si fara de putere,
Doresc sa fie mingiiati,
Sa le asculte cineva durerea.

Acesti batrini cu ochii tristi,
Cu minile batatorite,
Atitea-n viata au vazut!
Atitea intimplari  traite!

Voi, tinerilor, va implor, -
Pe cei batrini nu-i ignorati!
Asteapta ei un ajuor, -
Grabiti-va sa-l acordati!!!


Рецензии
Ai rascolit sufletul si amintirile, cind am avut aceste proiecte bune pentru batrini, acuma si eu deja sunt din categoria lor, dar multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt singura, imi pare rau ca tinerii din ziua de azi nu sunt cei ce erau mai inainte cind vizitau batrinii acasa, le acorda un ajutor, un cuvint bun le spunea, eu ma rog surioara mea, ca tinerii din biserica noastra sa mai intre si pe casele lor, ei nu asteapta ajutor cit un cuvint bun, un zimbet si pur si simplu o imbratisare....

Галина Черкашина-Швец   17.02.2015 16:54     Заявить о нарушении
Am scris poiezia asta in perioada, cind era proiectul. Cit de mult se bucurau ei!!!! Si eu asi vrea, sa fie posibel de ajutat cumva pe cei batrini si singuri. Atunci era mult mai simplu de facut vizete, nu te duceai cu mina goala, dar acum e mai complicat de vizitat cand toti numara copeicuta de la salariu la alt salariu....Dar oricum, trebuie de facut bine!!!!

Галина Чиореску   17.02.2015 17:45   Заявить о нарушении