Cintecul
Acolo, in cusca cu zabrele,
Ea char de-i trista, dar cit e vie
Isi cinta cintece de jele.
Aceste cintece cu foc
N-a putut nimeni sa le-nchida,
Nici sa le-nlantuie pe loc,
Nici sa le cumpere ori vinda.
Ca valu-n mare se revarsa
Cintarea ei printre zabrele.
Ea sufletul atunci si-l varsa,
Isi spune atunci toata durerea.
Si nimeni nu poate opri
Sa puna cintecul in gratii,
Oricit de- mult s-ar stradui, -
Intreg vazduhul el strabate!
In orice inima patrunde
Si chiar daca cuiva nu-i place -
E liber cintecul oriunde,
El nu poate fi pus in gratii!!!
Свидетельство о публикации №114040702097