Drumetul

Odata pe la miez de noapre,
Cineva la poarta-mi bate.
Oare cine-o fi acum,
Umbla ratacind pe drum?

Poate-i un strain pribeag,
Vad, ca are s-un toiag,
Ori poate ca e un om rau?
N-am sa-l las in casa eu!

- Primeste-ma peste noapte,
Caci vin tare de departe.
Da-mi te rog s-un colt de pine,
Ca-s flamind, ca vai de mine!

- Pai, e prea tirziu acum,
Du-te alaturi peste drum.
Poate ei te vor primi,
Te-or hrani, te-or ingriji.

S-a intors si a plecat,
La vecini a inoptat...
Insa noaptea vad un vis :
La vecini - ca-n paradis!

Iar la masa sta Isus,
Toti sunt fericiti nespus!
Sa-l invit ma duc eu iute.
- Hai te rog la mine, uite,

Iata alaturi locuiesc,
Vreau si eu sa te primesc!
- Dar am fost, deja, aseara,
Dar tu m-ai lasat afara.

Vecinilor, ce m-au primit,
Din belsug le-am rasplatit,
Dar tu, fiindca m-ai respins,
Harul tau ti s-a inchis!

M-am trezit infiorat,
Catre Domnul am strigat
Si mari remusari aveam,
Dar sa schimb ceva nu mai puteam.

Frate drag, iti spun in fine,
Cind tu poti sa faci  vre-un bine
Si nu-l faci - atunci sa stii,
Pierzi din Har in vesnicii.