Meditatia unui kine

Eram cindva un catel fericit,
Cit doream prin ograda zburdam,
Dar curind mi-au pus lantul la git
Si de-atunci viata buna nu am.

Toata ziua privesc catre cer,
Nu vad nimic, decit aceasta ograda,
Mereu, si pe arsita, si pe ger
Stau tot timpul legat linga poarta.

Pasii mei sint limitati, -
Doar atit, cit lantu-mi permite,
Am la dispozitie  doar doi metri patrati,
Zilele mele imi sint otravite!

Ore in sir tot astept si astept
Sa mi se dea o coaja de pine,
Mi se zbate navalnic inima-n piept,
Cind mai vad printre gard vre-un alt kine

Cum as vrea si eu sa mai zburd,
Sa mai scap putin la libertate,
Insa asta imi pare absurd, -
Acest lant imi spulbera visele toate.

Vad, cum puterile-mi scad,
Simt, cum batrinetea mea vine,
Stiu, ca degraba cu toul o sa cad.
Eh, viata de kine, viata de kine....


Рецензии