Opriti linistea, inchideti tacerea,
nu mai vreau sa aud, opriti-mi durerea.
Plecati de la mine, lasati-ma-n pace,
nu vreau sa mai stau cu sufletu-n ace.
Plecati de la mine, voi, ginduri orfane,
de-atita tacere imi este si foame,
de-atita liniste imi este si voma.
Sunt inca in viata, dar parca-s in coma.
Nu vreau sa mai simt desertul din mine,
el parca s-ar duce, dar iarasi revine.
Nu pot sa mai vad atita pustiu,
de parca as sta inchis in sicriu.
Sunt singur din nou, sunt singur in casa,
dar viata mi-a fost cindva mai frumoasa.
Iar azi e tacere, e tot ce-a ramas,
eu vise-am avut, dar toate au ars.
(Opriti linistea Sandic Constantin)
Opriti linistea
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114040208525
Свидетельство о публикации №114040208525
Рецензии