Ingerul ingenuncheat

Un inger in fiece seara coboara aici, pe pamint,
Incearca in lume sa vada, ce e mai bun si mai sfint.

Dar oare, el are dreptate? Doar vede, ca totul e fals
Si totul in jur e tradare, se vinde si dragostea azi!

Se vinde si frate, si sora si inca la pret de nimic.
Traim intr-o lume nebuna, unde nimic nu e sfint !

Iar totul in jur e durere, se vinde, se cumpara tot,
O lume orbita de-avere, o lume nebuna de tot !

Treziti-va, oameni, odata, uitativa-n jur sa vedeti
ca viata dureaza-o secunda - acesta e timpul ce-aveti !

Un inger se roaga la oameni si lacrima-i curge incet...
Treziti-va, oameni, odata! Treziti-va si-o sa vedeti

Ca viata e marea avere, avere de nepretuit,
Dar lumea e surda, e oarba si nimeni n-aude nimic.

Iar el in genunchi se arunca si inima-si zmulge din piept,-
hai, uita-te, lume hapsina, acum in nimic nu mai cred!

Si ingeru-si pierde credinta si pleaca de unde-a venit.
Ramii tu, lume nebuna, tu chiar ca nu meriti nimic !

(Ingerul ingenuncheat Sandic Constantin)