Visul meu s-a terminat,
s-a trecut in amintire.
Dar nu stiu cum sa te uit,
cum sa uit a ta privire.
Cind se lasa intuneric,
eu ma culc ca-mi este somn,
ins-un dor adinc, puternic,
nu ma lasa sa adorm.
Tu imi vii din nou in minte,
ma alinti c-un zimbet dulce.
Ratiunea-mi zice: minte!
Stii ca minte, iti ajunge!
Las-sa plece, n-o mai tine,
ea oricum deja-i departe.
N-o mai tine linga tine,
visele-ti sunt destramate.
Las-sa plece pe-a ei cale,
ea isi are drumul sau.
C-o sa te omori de jale,
o s-o uiti chiar daca-i greu.
(Las-sa plece Sandic Constantin)
Las-sa plece
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114032309070
Свидетельство о публикации №114032309070
Рецензии