Parca e despre iubire

Mi-am zmuls inima ; am calcat-o in picioare,
am ingropat-o in pamint, dar totuna ma doare.

M-am inchis in sine, m-am betonat in pereti,
dar dragostea nu moare,de parca are noua vieti.

Nu pot sa fac nimic, durerea sa-mi alunge,
Invii, sau mori odata? Opreste! Iti ajunge!

Nu vreau nimic,nimic, te vreau numai pe tine,
Te vreau sa fii aici, alaturi, linga mine.

Eu simt ca-nebunesc, eu stiu ca-mi ies din minte,
Si nu stiu cum sa fac ca sa gasesc cuvinte

Sa-ti spun cit te iubesc, sa intelegi mai bine,
Ca eu voi da orice, si viata pentru tine.

Iar daca chiar si asta iti va parea putin,
Ma cert cu Dumnezeu, ca sa ma tina-n chin.

Las-sa ma bage-n Iad, sa ard o vesnicie,
Sa ma arunce-n Tartor si sa uite de mine!

Ajuta-ma sa-mi sterg amarul de pe fata,
Ca sa incerc din-nou, cumva, sa tin la viata.

Nu pot sa mai suport, nu vreau sa simt ce simt,
Tu chiar nu intelegi ca ma bagi in pamint?

Durerea e prea mare, tristetea ma apasa.
Eu stiu, eu sunt un nimeni, iar tu esti prea frumoasa,

Prea buna pentru mine, insa ce pot sa fac,
daca traiesc pe lume asa, handicapat?

Picioarele mi-s moarte, dar inima e vie
si fiecare clipa ea bate pentru tine!

De ce nu vrei sa crezi, de ce nu crezi in mine?
eu te-am mintit vreodata? gindeste-te mai bine!

De ce sa suferi tu, de ce sa sufar eu?
Ziceai ca ai credinta, dar unde-i Dumnezeu?

In inima la tine? Imi vine greu sa cred!
Aratami-l si mie, eu chiar as vrea sa-l vad.

Tu m-ai distrus de tot, tu mi-ai distrus credinta,
Mi-ai luat ce-aveam mai scump: speranta si vointa.

Acum ce-a mai ramas? Sunt mort... Vrei sa ma-ngropi ?
Vrei sa stii adevarul? priveste-ma in ochi.

Parca e despre iubire Constantin Sandic