Ingerul inchis in intuneric,
Se zbate-n cusca sa neobosit.
El nu e slab,mereu a fost puternic,
Dar simte ca puterea-i pe sfirsit.
Nu e nimic in lumea asta mare
Ce ar putea lumina sa-i aprinda,
Sa poata sa priveasca mindrul soare,
Sa poata sa se vada in oglinda.
Dar nu-i lumina,e mereu doar noapte
Si-n noape el va fi inchis mereu...
Nici nu se roaga,el de mult nu poate,
Nu poate sa mai creada-n Dumnezeu.
Iar anii se strecoara fara urma,
O viata-ntreaga arsa fara sens.
In intuneric sta inchisa-o umbra,
O umbra-ntemnitata-n univers.
Atit de mic e Dumnezeu cel mare,
atit de jos e cerul cel inalt.
Sta ingerul in lumea care-o are,
In universul sau intunecat.
(Inchis in univers Sandic Constantin)
Inchis in univers
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114021901444
Свидетельство о публикации №114021901444
Рецензии