A murit soarele si a cazut dupa deal,
iar orizontul insingerat a ramas.
Atita durere adusa de val,
Incit si pietrele-au ars,
Iar cerul a inceput sa plinga
Cu lacrimi inghetate de piatra.
Vintul smintit a luat-o la fuga,
A iesit si s-a ascuns dupa poarta.
E prapad pe pamint, e tristete si jale,
Totul moare inghitit de pustiu,
Pin-si muntii mareti se rastoarna la vale,
Dar sa regret deja e tirziu.
Nu-i nimic pentru mine-n acest univers,
Ai plecat si ziua, s-a stins,
Am primit lovituri in viata prea des,
Iar acum sunt, iata, invins .
Sunt zdrobit, nimicit, merg strain printre oameni,
Ca o umbra purtata de vint.
Asi muri de-as putea, dar si-acolo-mi va fi,
fara tine pustiu, in pamint .
(Orizontul insingerat Sandic Constantin)
Orizontul insingerat
© Copyright: Константин Сандик, 2014
Свидетельство о публикации №114021801626
Свидетельство о публикации №114021801626
Рецензии